Bogdan Barbieru, calator printre stele. Hobbitul

Îl rog pe Dumnezeu să nu mi-o ia. Atât mi-a mai rămas… Cosmina – spune mama Cosminei, Steluta Neagu

Posted by barbieru bogdan on Oct 6, 2009

Afisul creat de colegii Cosminei

Steluţei îi curg lacrimi repezi din ochi albaştri fără strălucire. Îl rog pe Dumnezeu, repetă ea. Îl rog… Doamne, nu mi-o lua pe Cosmina… Doamne, lasă-mi copilul, te rog…
Poate că eu sunt de vină pentru nenorocirea asta de boală, leucemia asta rea şi tot ce a urmat, spune Steluţa privind în gol.
Acum un an, pe timpul ăsta, Cosmina era sănătoasă tun. Avea centura albastră la karate, făcea sport de performanţă. Pe atunci făcea câte o sută de flotări de-o dată. Acum nu poate merge nici la baie. Când s-a îmbolnăvit, şansele ei de viaţă erau mici, aşa mi-au spus medicii. Că încearcă să o salveze, dar că nu îmi garantează nimic.
Acum un an, pe timpul ăsta, Cosmina avea o familie, mergea la şcoală, învăţa bine, făcea sport, avea viaţa ei de copil, avea o casă. Apoi… Apoi s-a întâmplat ceva. De atunci ne avem doar una pe alta. Dar e bine şi aşa, dacă o vrea Dumnezeu să mi-o lase pe Cosmina…
Aveam şi noi o viaţă. Nu cine ştie ce, viaţă obişnuită, cu muncă multă, zi şi noapte. Ne încropisem o mică afacere, duceam în alt judeţ cereale cultivate de noi şi aduceam în schimb cartofi, pe care îi vindeam la piaţă. Aveam un ARO, primit moştenire de la tata, cu el am început. Am început să ne construim o căsută. Apoi am cumpărat o camionetă.

Cosmina bucurandu-se de cadourile primite. Un lucru care de la o vreme e tot mai rar

Într-o noapte s-a întâmplat o nonorocire. O fată bolnavă la cap dintr-un sat – avea schizofrenie, biata de ea – a fugit din casă, spre şosea. S-a aruncat drept în faţa camionetei noastre. Fata a murit pe loc, cu creierii împrăştiaţi pe asfalt. Soţul meu era în dreapta şoferului, dormea. Când s-a trezit brusc din somn şi a văzut nenorocirea, a făcut un şoc.
De atunci nimic nu a mai fost normal în viaţa noastră. Am fost nevoită să îmi iau copilul şi să plec. A fost greu. Eu m-am angajat vânzătoare. Am închiriat o cameră în Mizil. Toată iarna am stat fără căldură, nu aveam nici gaze. Nu aveam decât nişte haine mai groase. Apoi ne-am mutat la ţară, la mama, în casa bătrânească, la Boldeşti, Prahova. În primăvară, cam pe 20 aprilie 2009, cu acordul Cosminei am plecat în străinătate, femeie de serviciu la o familie. Vroiam să strângem bani să putem locui şi noi ca oamenii. Nu mai suportam să-mi văd copilul fără de nici unele. Trei săptămâni am fost plecată. M-au anunţat că i s-a făcut rău la şcoală, Cosmina a căzut din picioare şi a fost dusă la spital.
Când am ajuns la spital în Bucureşti nu am mai recunoscut-o. Nu i se mai vedeau dinţii, atât de umflate îi erau gingiile. Am crezut că o să mă prăbuşesc şi am să mor pe loc. Am rezistat, Dumnezeu mi-a dat putere, ca să îi fiu alături.
Pe 13 mai 2009, Cosmina Andreea Păun, în vârstă de 14 ani, a fost internată în secţia de Oncopediatrie a Spitalului M.S. Curie din Bucureşti, cu diagnosticul de Leucemie Acută Mieloblastică M1.
Pe 22 mai 2009 a început primul tratament citostatic. În urma primei etape de tratament a intrat în aplazie medulară cu neutropenie febrilă severă, trombocitopenie severă. Au urmat transfuzii de sânge repetate. La începutul lunii septembrie a început a altă cură de citostatice, apoi transfuzii de sânge. Urmează încă una, în octombrie 2009.
La momentul internării, Cosmina era elevă în clasa a VIII-a la Liceul Teoretic din Mizil. Între timp, Cosmina a împlinit 15 ani, în spital. Cosmina a fost repartizată în clasa a IX-a la specializarea Matematică-Informatică de la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” din Mizil, cu media de admitere 9.23.
Pe 1 iulie 2009, de ziua ei, Cosmina şi-a dorit un tort. Cosmina a rămas cu dorinţa. Din 13 mai şi până în septembrie 2009, Cosmina şi mama ei au supravieţuit în spital din banii strânşi de colegii de la şcoală.
Cosmina pare copilul care are de toate. Dar nu este aşa. Când vezi un copil bolnav puţin mai bine îmbrăcat sau doar ai impresia asta, te gândeşti că are tot ce îi trebuie. Tot ce are Cosmina acum, a primit cadou de la oameni. Viaţa de spital este grea. Banii se duc pe hrană – dieta este pretenţioasă – pe medicamente care nu se găsesc în spital, pe igienă.
Cosmina are nevoie de un transplant. Mama ei, sfătuită de câţiva prieteni, a aflat că sunt şanse în străinătate. Diriginta Cosminei a scris unei clinici, în Italia. Au cerut 150.000 de euro pentru tratament şi transplant.
În spital, Cosmina a făcut şi un abcces cerebral din cauza unei sinuzite maxilare cu osteoliză severă de bază de craniu şi a fost operată. A făcut candidoză şi aspergiloză. Doar tratamentul recomandat de medic împotriva aspergilozei, cu medicamentul Fungizone, costă 300 de euro.
Dacă doriţi să o ajutaţi pe Cosmina:
Raiffeisen Bank
RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891
Pentru Păun Cosmina. Titular de cont este mama ei, doamna Neagu Steluţa.
Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273

Rezistenta a pornit Recurs la Valori

Posted by barbieru bogdan on Oct 5, 2009

Rezistenta a pornit pentru prima data Recurs la Valori in urma cu doi ani, vreme de doua luni, renuntandu-se apoi la proiect din lipsa fondurilor, cat si a altor resurse. Ce dorim sa facem? Nimic iesit din comun. Nu vrem bani, sponsorisari, nu dorim sa atacam persoane nevinovate. Vrem doar sa aratam ca exista si valori, si o alta Romanie in care nu primeaza instinctele animalice, grobianismul nu e la rang de rege, ca exista si vor mai fi oameni cu coloana vertebrala, oameni corecti, scriitori buni, jurnalisti corecti si speram politicieni interesati de oameni. Totodata vrem sa aratam cum sunt cei care ne suprima drepturile, marlanii de Dorobanti, pitzipoancele, cocalarii, melteanul din trafic, si multe alte specii, care dauneaza valorilor.

• dE CE ?

1) Pentru ca stim ca mai exista oameni cinstiti, care s-au saturat sa vada cum tara se manelizeaza.
2) Pentru ca in invatamant noile modele sunt eleva porno si profesoara porno.
3) Pentru ca sunt multi care au uitat cine sunt Mihai Viteazu, Stefan cel Mare, Cuza si multi alti eroi ai neamului roman
4) Pentru ca in presa din Romania se vand cel mai bine prostia, pozele cu femei goale si scene fierbinti
5) Pentru ca in Romania sunt multi care au uitat traditiile si isi uit strabunii
6) Pentru ca pentru o paine se face ani grei de puscarie, iar cei care fura milioane de euro din bani publici se plimba binemersi prin Monaco, Coasta de Azur si Las Vegas
7) Pentru ca in Romania fetele au drept modele pe Nikita si Simona Senzual, iar baietii pe Poponet si SIDA
Pentru ca sunt multi in Romania care nu stiu cine sunt Eminescu, Caragiale, Sadoveanu, Labis sau Bacovia si nu au citit macar o carte.
9) Pentru ca in Romania elevii si copiii supradotati se pierd in mediocritate in fata celor care provin din familii suspuse
10) Pentru ca in Romania nu sunt respectate valorile
11) Pentru ca in Romania bunul simt si spiritul civic sunt egale cu cuvantul “fraier”
12) Pentru ca in Romania suntem inconjurati de Kitsch
13) Pentru ca in spitalele din Romania se moare pe capete iar saloanele sunt pline cu sobolani si jeg
14) Pentru ca sunt copii care abandoneaza scoala din cauza instabilitatii finaciare a familii, iar statul nu ii sustine
15) Pentru ca sunt batrani care dupa 40 de ani de munca nu au ce pune pe masa
16) Pentru ca sunt multi care au uitat sa vorbeasca corect romaneste
17) Pentru ca adevaratele vedete sunt date la o parte de psudovedete, specimene pentru care primeaza prostia.
18) Si pentru alte motive, va invit sa va alaturati REZISTENTEI la proiectul Recurs la valori

dragostea e oarba si nebunia o insoteste

Posted by barbieru bogdan on Sep 28, 2009

despre nepotisme

Posted by barbieru bogdan on Mai 5, 2009

in urma cu ceva ani, cand abia iesisem din liceu cu “baschetii” tociti de atrocitatile bacului (nu cel peste Dunare), am inceput o colaborare cu o firma din domeniul Marketingului (MK) si PR-ului. O firma care avea contracte mari, insa pe termen scurt, ceea ce nu il impiedica pe patron sa ofere salarii mari. Ei bine, aveam un director, pe care eu alaturi de 2-3 prieteni si in acelasi timp colegi, il porecleam Strambu’. Strambu avea o mare calitate: era un caracter puternic, care ura nepotismele. Si, desi statea stramb, judeca mereu drept atunci cand noi o mai dadeam in bara. Indiferent de rezultatele obtinute, or de numele pe care il purtai. Pe mine ma luase langa sufletelul sau, spunand: “te apreciez pentru cat suflet pui in ceea ce faci”. Intre noi – colegii – existau dese certuri, majoritatea constructive. Asta pentru ca in dorinta noastra de afirmare ne bagam peste proiectele altora. Strambu statea si analiza si ne “asprea”pe toti. La vreo trei luni de la sosirea mea in firma, Strambu ne-a parasit. Fusese implicat intr-un teribil accident rutier, in urma caruia a rezultat o casatoria cu cealalta parte implicata in accident. Adica cu o blonda superba, cu care s-a si mutat in SUA. In urma sa mi-a ramas intiparit in memorie vorba sa” “marile caractere refuza participatia la nepotisme si sa se complaca in ele sau in mediocritate, unde se ajunge de la nepotisme”. In locul Strambului, a sosit unul mai varsta, cam pe la 50 de ani, pe care l-am numit Stangaciu. A adus cu el si un container de nepotisme, plus alte lucruri asemanatoare. La o luna, eu cu cei doi prieteni am bagat demisia, continuand colaboarea cu un cotidian. Nu am vrut sa ma complac in nepotism si mediocritate si am refuzat ca sa ingenuchez in fata lui cand imi cere sa-l satisfac.

Peste un an firma a intrat in submediocritate, fapt ce a dus la faliment. Un coleg, pe care il numeam geniul firmei, si care a plecat din firma odata cu inchiderea ei este in prezent doar un profesor de MK, suplinitor. A devenit un mediocru. Vorbele Strambului se adeverise.

Anii au trecut peste mine. Eu colind in continuare pe taramuri jurnalistice, marketingiene si securiste (securitate privata). Pe ultimul taram am dat peste un alt Stangaciu dupa ce Strambu a fost demis din functie. Nepotismele sunt la loc de cinste. La fel si demisia mea, pregatita pentru orice eventualitate, cu toate ca am un salariu destul de bun pentru aceste vremuri de criza. Nu vreau sa ma complac printre nepotisme si sa ajung mediocru. Atata timp cat am tot dreptul sa fiu extraordinar.

PS: din pacate exemplele sunt enorme, iar acest lucrune transforma intr-o natie plina cu nepotisme. Priviti doar inspre batalia spre conducerea unor institutii guvernamentale. Nu conteaza daca cel propus e interlop, corupt sau n-are niciun clin in maneca cu respectivul domeniu. Important este doar sa detina functia …